luni, 29 noiembrie 2010

Azi

Astăzi este vremea potrivită pentru sărutări leneşe şi câteva minute de întârziere în braţele tale... Câteva şoapte tandre şi câteva mângâieri care să lase urme pe pielea mea caldă. Este vremea potrivită pentru atingeri somnoroase şi răsuflări întretăiate... Este vremea potrivită pentru a rămâne cu mine.

miercuri, 17 noiembrie 2010

O altă epocă

     Mă întorc în timp de fiecare dată când am nevoie să mai simt cum eram atunci. Când eram copii şi simţeam ca lumea e a noastră. Când fugeam de noi înşine doar ca să ne regăsim. Când credeam că glasul tău poate să mă schimbe sau să mă topească. Când era de ajuns un singur cuvânt de-al tău. Unul pentru sute ale mele. Zile întregi de aşteptare pentru clipe minuscule trăite intens. Când ochii îmi sclipeau de bucuria de a fi cu tine. Când zâmbeam fără motiv. Când trăiam în lumea noastră. Când nimic altceva nu conta. 
     Şi apoi zilele de tristeţe. De resemnare. Golul lăsat în copila de atunci. Gândul că poate ar fi trebuit mai mult de la mine, mai multă dragoste, mai multă atenţie, mai mult timp. Gândul că poate o zi în plus ar fi schimbat ceva. Gândul că trebuie să adun rămăşiţele sufletului meu şi să continui. Să mă târăsc până învăţ din nou să merg. Să îmi încredinţez gândurile doar mie. Să mă învăţ cu o singurătate apăsătoare. Să îmi promit că nu se va mai întâmpla.
     A trecut. A fost o lecţie bună de învăţat. Toate femeile o învaţă mai devreme sau mai târziu. Dar oare câţi bărbaţi?

marți, 16 noiembrie 2010

Stimulent

Un experiment global, o iniţiativă foarte bună ce ne îndrumă spre citit. Citeşti şi vrei să citească şi alţii cartea din care tu te simţi aproape? Uit-o într-un loc public :) Cineva o va citi cu siguranţă. Să citim!
Tu ce carte vrei să împărtăşeşti cu ceilalţi?

joi, 11 noiembrie 2010

China Danxia, anyone?


Aici.
Sau aici.

Încă un loc care să ne aducă aminte că natura poate crea ceva mult mai frumos decât majoritatea viselor.

marți, 9 noiembrie 2010

Gândire pozitivă

          Incredibil cât de mult se poate schimba starea cuiva doar prin autosugestie şi motivare prin gândire optimistă. Când te gândeşti la lucrurile pe care le doreşti pentru tine şi pe care vrei să le faci, imediat starea de spirit se schimbă imediat. Dar cel mai probabil, această autosugestie ne determină să avem o mai bună părere de sine, o mai mare încredere în noi şi să privim lucrurile dintr-un alt punct de vedere.
          De câte ori ne influenţăm singure, spunându-ne că de data asta, oamenii apropiaţi nu ne vor răni, că vor vedea cât de mult ne implicăm în relaţia respectivă, că ne dorim să fie bine şi aşa mai departe. Şi de câte ori ne-am înşelat asupra acestor lucruri?
          De ce nu folosim această autosugestie pentru noi, atunci când suntem deprimate, când vedem lumea in culori închise, când soarele dispare pentru mai multe zile, de ce nu îl facem să apară pentru noi, de ce nu ne ambiţionăm să vedem partea bună a lucrurilor şi, mai ales, de ce să nu vedem părţile noastre bune?
          Când avem nevoie cea mai mare de aceste gânduri pozitive, de ce le azvârlim cât mai departe? Cine ne va impulsiona atunci când avem nevoie? Cine te cunoaşte mai bine decât tine, cine simte ce ai nevoie, cine ştie în fiecare clipă gândurile tale?
          Azi sunt eu mai puternică, mai încrezătoare, mai optimistă, mai...
          Azi mă simt bine.

marți, 2 noiembrie 2010

Evadare

Mai multe poze aici.






Pentru că în ultima vreme am avut nişte zile foarte proaste, am căutat un loc unde aş vrea să fiu sau un loc pe care să îl vizitez. Un loc unde să evadez atunci când simt nevoia de un loc mai cald, de un loc care să mă facă să visez.
Astăzi, am descoperit Pamukkale, Turcia şi mi-a schimbat imediat starea în bine. M-am imaginat acolo, cu el ţinându-mă de mână şi a trecut starea de rău.

Voi cum evadaţi din stările rele?