La munte, fără semnal la telefon... Linişte peste tot, o linişte calmă şi relaxantă. Este zăpadă multă, e neatinsă, e alb imaculat şi simţi că totul poate fi luat de la început, fără grabă şi fără temeri.
Din nou, în doi. O cameră de pensiune, cu o privelişte ce îmi taie răsuflarea. E cald în cameră şi uşa terasei deschisă... O ceaşcă de cacao cu lapte îmi îndepărtează somnul şi ies pe terasă doar în tricoul lung, larg... Frigul îmi face bine, îndepărtează moleşeala din mine. De frig, renunţ la a mai privi frumuseţea de afară şi mă întorc lângă tine. Toată lumea noastră reală este departe şi nu contează decât momentul de acum. Piciorul meu rece se atinge uşor de pielea ta caldă şi îmi dă fiori. Liniştea asta amplifică sentimentele noastre, la infinit.
Închid ochii şi îţi simt braţele in jurul meu. E atât de multă siguranţă aici, ca un refugiu de dragoste, pentru dragoste. Nici nu te poţi gândi la ce va fi mai târziu... este o clipă atât de intens trăită, încât mai târziu nu contează.
Trăiesc printre clipe grăbite şi fur momente de ici colo...
