Fall again

It is the time to fall in love again... The perfect time.

Just a thought...

     Fug de dureri şi lacrimi şi totuşi, tot ce îmi vine în minte acum eşti tu. Nu ştiu de unde, amintirea ta mi-a pătruns din nou în suflet. Din ce colţişor uitat ai apărut? Am fugit de tine şi încă fug... Nu vreau un trecut revenit în prezent. Durerea scrijelită în sufletul meu a fost destulă. Dar, nu ştiu cum, atunci când fug de realitate, mă regăsesc în clipe demult uitate, care apar aşa într-o secundă, ca un film derulat pe repede înainte. 

     Serile au devenit doar o apăsare. Când am uitat să trăiesc şi să zâmbesc? Când m-am lăsa prinsă de trecut şi de dorinţa de a nu trăi clipă cu clipă...? Când am uitat de iubire? Când am uitat că eu mă hrănesc cu iubire?

     Revin  cu ochii larg deschişi...

     Nu spun nimic, de fapt. Când simt nevoia să fug, voi fugi din nou. E timpul să mă joc din nou cu timpul şi să alerg spre zile noi, pline de noi.

Cold wintertime love.

     La munte, fără semnal la telefon... Linişte peste tot, o linişte calmă şi relaxantă. Este zăpadă multă, e neatinsă, e alb imaculat şi simţi că totul poate fi luat de la început, fără grabă şi fără temeri.

   Din nou, în doi. O cameră de pensiune, cu o privelişte ce îmi taie răsuflarea. E cald în cameră şi uşa terasei deschisă... O ceaşcă de cacao cu lapte îmi îndepărtează somnul şi ies pe terasă doar în tricoul lung, larg... Frigul îmi face bine, îndepărtează moleşeala din mine. De frig, renunţ la a mai privi frumuseţea de afară şi mă întorc lângă tine. Toată lumea noastră reală este departe şi nu contează decât momentul de acum. Piciorul meu rece se atinge uşor de pielea ta caldă şi îmi dă fiori. Liniştea asta amplifică sentimentele noastre, la infinit.

     Închid ochii şi îţi simt braţele in jurul meu. E atât de multă siguranţă aici, ca un refugiu de dragoste, pentru dragoste. Nici nu te poţi gândi la ce va fi mai târziu... este o clipă atât de intens trăită, încât mai târziu nu contează.

     Trăiesc printre clipe grăbite şi fur momente de ici colo...

A new beginning.

     E linişte. Timpul nu m-a schimbat deloc, nici măcar veselia clipelor împreună cu tine. Nu mai cred în visele de demult, care au lăsat asupra mea urme uşoare ale unor cicatrici vindecate. Nu se mai văd, dar ele sunt acolo... Doar eu le pot simţi. Le simt în gândurile mele, atunci când nu mai am puterea de a-ţi zâmbi. Acum, zâmbesc pentru mine, sincer, fără urmă de îndoială. Zâmbetul a revenit. Fără să mai fi tu pe primul loc, e mult mai simplu.

     Îmi aştern sentimentele pe o foaie îngălbenită de timp, în compania nelipsitei ceşti de cafea. Voi arde apoi foaia. Ca şi cum nu ar fi existat niciodată ceea ce scriu şi ceea ce simt. Nu vreau să mai ştii. Renunţ la gândul că vreodată vei realiza şi te vei întoarce în timp.

     Pun punct şi o iau de la capăt. Un alt tu şi o altă eu. O altă poveste, cu reguli noi.