The present forgets the past

     Nu vreau să intrăm într-o luptă încrâncenată, cu replici acide ori de câte ori ne vedem. Nu vreau să aruncăm răutăţi peste trecutul nostru, chiar dacă el ne-a adus şi durere. Nu mâzgăli trecutul nostru comun cu impresia că aşa vei merge mai departe. A fost doar o etapă, peste care vei trece de o mie de ori şi care poate nu ţi-a adus nimic, nu te-a învăţat nimic, nu te-a schimbat cu nimic.O vei lăsa într-un sertar prăfuit alături de alte rămăşite de amintiri pe care nu le vei scoate nici la o cană de vin fiert cu prietenii. Nu se merită a fi discutate sau amintite. 

     Dar nu ştirbi emoţia celor care şi-au găsit răsuflarea din nou în ele. Amintiri pe care tu vrei să le uiţi acum au fost trăite de amândoi. Şi acum sunt doar puncte de vedere diferite.

     Te lupţi pentru un prezent banal şi renegi trecutul.

Childish thinking is not useful.

     Naivitatea se desprinde greu din sufletul meu. Naivitatea oferă iluzia că oamenii pe care îi tratezi cu zâmbete, îţi vor oferi la rândul lor zâmbete. Că atunci când se va ivi ocazia, îţi vor returna acelaşi zâmbet şi acelaşi tratament pe care l-ai oferit la rândul tău. Dulce iluzie ce este alungată în fiecare zi.

     Cu gânduri alergând năvală şi cu inima zgâriată, la o cafenea într-un oraş pe care îl ştii prea bine, realizezi că naivitatea trebuie să plece. A fost de real ajutor până acum, dar orice legătură cu acestă periculoasă naivitate e timpul să fie tăiată.

     After all, it is true what they are saying: I was not born like this, people like you made me this way. Rătăcită printre oameni, nu am mai scris, încercând să desprind naivitatea de mine. E nevoie de un alt început.