Where is the time?

   Ne grăbim în fiecare zi, indiferent de ceea ce facem. Ne grăbim să începem relaţii, ne grăbim să spunem cuvinte goale, ne grăbim să aruncăm cu noroi în oameni, ne grăbim să încheiem relaţii, ne grăbim să ajungem pe alte culmi, cu alţi oameni... Ne grăbim să ne trezim dimineaţa, fără să ne mai acordăm câteva minute pentru a savura primele clipe când ne zâmbim printre gene somnoroase... Ne grăbim să ajungem la birou, în unele cazuri numai pentru a ne grăbi să terminăm activităţile din ziua respectivă... Ne grăbim să ajungem seara acasă cu gândul că vom avea timp pentru noi, pentru tine, pentru romantism, pentru lucrurile nespuse de-a lungul zilei, pentru gesturi infime care schimba o relaţie... Ne grăbim spre lucruri pe care nu le ştim. Ne grăbim fără să mai apreciem nimic. Şi timpul trece şi nu îi pasă. Ne grăbim noi şi nu ne mai pasă. Tic tac, tic tac...