Patriotism

Nu-i nimic. Aşa e în România. De câte ori nu am auzit asta?

Nu-i nimic. Aşa sunt românii. De câte ori nu am auzit asta?

Le-am auzit de incredibil de multe ori rostite chiar de români. Gândirea noastră este influenţată de ceea ce arată televiziunile că se întâmplă într-o ţară, chintesenţa fiind celebrele "ştiri de la ora 5". Imaginea noastră în lume este din ce în ce mai rea şi nimeni nu se mai laudă că vine din România. Mai mult de atât, evităm să spunem cu glas tare numele ţării şi preferăm să vorbim engleză, franceză, chiar şi între noi, românii. Unde sunt oamenii care credeau cu tărie că România este una din cele mai frumoase ţări din Europa? Unde sunt oamenii care rosteau cuvinte banale şi uitate astăzi, cum ar fi "patrie, patriotism, dragoste de ţară"? Cuvintele astea, auzite constant, ne-au făcut să ne iubim ţara? Sau numai faptul că ştirile bune despre România şi despre reuşitele românilor erau mediatizate constant ne făceau mândri şi onoraţi că trăim aici?

Am văzut lupta televiziunilor pentru audienţă de 1 Decembrie. Am văzut că încearcă să schimbe o mentalitate creată tot de ei în ultimii ani. Păcat că această încercare nu va dura mai mult de o lună. Păcat că aceste crâmpeie de mândrie vor ieşi la suprafaţă peste un alt an, când ne vom aduce aminte, din nou, că suntem români.

De ce aşteptăm să fie totul reglementat prin legislaţie? Chiar trebuie să ne spună legea că trebuie să facem curaţenie în urma noastră atunci când ieşim la grătare, că nu este bine să arunci ambalajul produselor la întâmplare? De ce aşteptăm să ne înveţe alţii aceste lucruri, când ele sunt în noi şi trebuie doar să le scoatem la suprafaţă? De ce nu începem să facem lucruri care sa ne facă mândri că suntem români şi care să schimbe imaginea noastră în ţările civilizate? Vrem lucruri bune numai create de alţii şi învăţăm cu greu, pe pielea noastră, că acest lucru nu este posibil.

Aşa cum se zice la noi: România este o ţară frumoasă, păcat că este locuită. De ce nu vrem să schimbăm asta?