Cumva, cândva, pierdem din prieteni. Ajungem la o răscruce şi acolo, fiecare o ia pe un alt drum. Fără nicio idee că poate, nu ne vom mai vedea niciodată. Oameni care ne ştiu sufletul aşa cum era într-o vreme în care eram poate mai curaţi, mai lipsiţi de îndoieli şi cu siguranţă, mai curajoşi. Suflet de copil inocent. Oameni cu care am creat amintiri şi am împărtăşit clipe, păstrând în noi esenţa lor.
Azi mi-e dor de copilărie şi de voi, prieteni pierduţi.
si mie
RăspundețiȘtergere