Fly abandonedly into the sun...

     Nu am răbdare să te văd cum te îndepărtezi din nou. Scena se repetă cu o constanţă înnebunitoare, iar eu o văd desfăşurându-se cu încetinitorul... ochii goi de expresie, ştii că trebuie să pleci şi eşti conştient de durerea lăsată în urmă. Parcă ai vrea să nu fie acolo, dar nu te poţi opri să o provoci. Te intorci atunci când simţi nevoia să fugi de lume şi să te retragi într-un loc unde, pentru tine, nu există durere, lacrimi, şi pleci atunci când realitatea intervine dur între visul creat pentru noi.

    Noi suntem reali doar în momentele tale de poveste... nu ştim când sau dacă vor mai apărea. De asta clipele noastre par desprinse din basme, cu replici perfecte şi emoţii ireale.

     Şi pleci. Şi laşi în urma ta tot ceea ce te face să fugi către mine... durere şi lacrimi. Trebuie să plec. Să mă desprind. Să te desprind de pe inima mea.

     Spread your wings and fly, my butterfly... I can't pretend these tears aren't overflowing steadily, I can't prevent this hurt from almost overtaking me, But I will stand and say goodbye, For you'll never be mine until you know the way it feels to fly...