"Ah! Ce iubire cumplită şi chinuitoare pentru acela care cere necontenit caritatea unei vorbe calde, ori a unei dezmierdări, pe are n-o primeşte niciodata! Inima mi-e goală ca şi stomacul unui cerşetor care a alergat multă vreme, cu mâna întinsă, după dumneata. I-ai aruncat lucruri frumoase, dar nu i-ai dat pâine.
Pâine îmi trebuia. Dragoste. Plec oropsit şi sărac, lipsit de dragostea dumitale, ale cărei câteva fărâme m-ar fi salvat. Nu mai am nimic pe lume, nimic alta decât un gând crud înlănţuit de mine şi pe care trebuie să îl ucid!... Aceasta voi încerca să o fac!...
Rămâi cu bine!... Iarta-mă, mulţumesc, iarta-mă!
Şi în seara aceasta, te iubesc încă din tot sufletul! Rămâi cu bine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu