Imperfecţiunile sunt cele care ne fac să iubim? Şi atunci de ce există o luptă aprigă pentru a atinge perfecţiunea? De ce ne luptam cu noi, cu ceilalţi pentru a ne alinia unor standarde impuse? Nu ne-ar face asta sa fim identici? Prin ce s-ar diferenţia oamenii pe care îi iubim? Strict pe baza caracteristicilor fizice? Aşadar, iubirea ar fi bazată pe elementul vizual. Dar atunci ar mai fi iubire? S-ar mai numi iubire?
Putem acorda grade de importanţă imperfecţiunilor? Cine le poate acorda? Cine şi-ar asuma această responsabilitate?
Când începem relaţiile, imperfecţiunile sunt cele care ni-i apropie mai tare pe cei de lângă noi.
Dacă am fi perfecţi, ar mai exista iubire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu