miercuri, 27 octombrie 2010

Neschimbare

De ceva vreme, mă gândesc la schimbare. Cât de mult de dorim de fapt să ne schimbam? În niciun caz nu putem spune că trăim într-o lume normală, ci mai degrabă o lume care este atât de dornică de schimbare încât s-a uitat pe ea în tot acest timp. Toată lumea spune că este necesară o schimbare pentru ca lucrurile sa evolueze. Către ce?

Suntem judecaţi şi catalogaţi pe baza aspectului exterior si pe baza averii deţinute, lucruri care într-o măsură mai mare sau mai mică sunt conectate.

Când eram copilă, mi se părea că singurul motiv pentru care se poate cineva îndrăgosti este frumuseţea. Că iubeşti un om doar pentru că este frumos. Erau primele gânduri despre un subiect nu foarte discutat. Am descoperit că, pentru a iubi şi pentru a fi iubit, sunt necesare foarte multe lucruri care nu au nicio legătură cu frumuseţea. Degeaba există frumuseţe, dacă nu există sentimente, dacă nu putem să le comunicăm, dacă nu ştim să ne ascultăm, să simţim sau să vedem calităţi ale oamenilor, dacă suntem goi pe dinauntru sau dacă sunt goi ceilalţi...

Am găsit pe un site o imagine care spunea "How to open a book" - erau instrucţiuni de deschidere & folosire. Bineînţeles că intenţia era să ridiculizeze un astfel de manual de utilizare, însă, din păcate, cred ca vom ajunge extrem de repede la acest pas. Mă gândesc cu tristeţe la un sondaj de opinie care spunea că 50% din elevii României sunt analfabeţi. Cu siguranţă că aceşti copii nu "au timp" să deschidă o carte... Cred că ar trebui să ne întrebăm în ce direcţie ne dorim schimbare. Există o multitudine de reviste care le învaţă pe femei ce să mănânce, să poarte, să spună pentru a convinge, să meargă, să danseze, să ... Când vor învăţa să îndrume spre citit?

Toată lumea a învăţat să deschidă o pagină de internet, să caute informaţii, să folosească chat-ul, să îşi construiască o lume virtuală în care hobby-urile "lectura, carţile" sunt afişate doar pentru că "dau bine". Jumătate din ei nu scriu corect... Cu toate acestea, nu există nicio dezaprobare din partea societăţii. Din cauza "modelelor" oferite de societatea asta bolnavă în ultimii ani, aceste lucruri sunt considerate normale. Trist, foarte trist.

Poate că nu sunt în masură să judec, dar atâta timp cât aceste lucruri nu mi se par normale, am dreptul sa strig.

miercuri, 20 octombrie 2010

Dacă iubeşti un om perfect, n-ai niciun merit că-l iubeşti (Octavian Paler)

Imperfecţiunile sunt cele care ne fac să iubim? Şi atunci de ce există o luptă aprigă pentru a atinge perfecţiunea? De ce ne luptam cu noi, cu ceilalţi pentru a ne alinia unor standarde impuse? Nu ne-ar face asta sa fim identici? Prin ce s-ar diferenţia oamenii pe care îi iubim? Strict pe baza caracteristicilor fizice? Aşadar, iubirea ar fi bazată pe elementul vizual. Dar atunci ar mai fi iubire? S-ar mai numi iubire?
Putem acorda grade de importanţă imperfecţiunilor? Cine le poate acorda? Cine şi-ar asuma această responsabilitate?
Când începem relaţiile, imperfecţiunile sunt cele care ni-i apropie mai tare pe cei de lângă noi.

Dacă am fi perfecţi, ar mai exista iubire?

luni, 11 octombrie 2010

Printre nori

Suntem doar noi doi. Tu şi eu. Visez la tine, tu visezi la mine. Când suntem împreuna, visele ni se intersectează. Câteodată eu sunt gri, gri-închis şi tu alb, alb-argintiu. Când suntem împreună, culorile se amestecă.