Fug de dureri şi lacrimi şi totuşi, tot ce îmi vine în minte acum eşti tu. Nu ştiu de unde, amintirea ta mi-a pătruns din nou în suflet. Din ce colţişor uitat ai apărut? Am fugit de tine şi încă fug... Nu vreau un trecut revenit în prezent. Durerea scrijelită în sufletul meu a fost destulă. Dar, nu ştiu cum, atunci când fug de realitate, mă regăsesc în clipe demult uitate, care apar aşa într-o secundă, ca un film derulat pe repede înainte.
Serile au devenit doar o apăsare. Când am uitat să trăiesc şi să zâmbesc? Când m-am lăsa prinsă de trecut şi de dorinţa de a nu trăi clipă cu clipă...? Când am uitat de iubire? Când am uitat că eu mă hrănesc cu iubire?
Revin cu ochii larg deschişi...
Nu spun nimic, de fapt. Când simt nevoia să fug, voi fugi din nou. E timpul să mă joc din nou cu timpul şi să alerg spre zile noi, pline de noi.
