The memory remains....

Nimic nu poate şterge unele amintiri, indiferent cât de tare mă chinui să le uit. Mi s-au impregnat în gânduri, în inima şi în piele. Am construit altele, dar se întorc cu o precizie care mă lasă o secundă fără respiraţie. Tu îţi mai aminteşti?

Love never fails

     Cu toţii căutăm dragoste. O căutăm în moduri diferite şi în locuri diferite. O căutăm prin cafenele, parcuri, plaje, terase sau cluburi. Real sau virtual. Conştient sau nu. Indiferent unde, ne petrecem ani căutând o pereche, pe cineva care să umple golul... Să formăm un tot, chiar dacă din două jumătăţi diferite. 

      Dorinţa de a iubi şi de a fi iubit devine supremă... făcându-ne să acceptăm doar iluzia iubirii. Să acceptăm o jumătate, acoperindu-ne viaţa doar în aparenţe şi iluzii. Dar în această iluzie nu ne pierdem pe noi? Şi de unde adunăm atunci frânturile din ceea ce am fost?

     Eu vreau iubire. Nu iluzie. Nu "o relaţie". Nu vreau singurătate în doi. Vreau o iubire care să mă consume, să îmi dea pasiunea de care am nevoie. Să nască în mine sentimente care nu ştiam că există. Să mă consume, să mă facă să uit de temeri. Să fie aer. Să fie viaţă. Să fie intensă. Să fie indispensabilă. Să îmi fie indispensabilă.

Give me one moment in time...

     Mă trezesc din somn şi am încă braţele tale în jurul meu... Mi-e cald, dar dorul învinge şi vin mai aproape de tine. Deschid ochii încet şi te privesc printre genele somnoroase... Dormi. Îţi privesc buzele şi le ating uşor. Le sărut şi le ating iarăşi. 

    Mă întind leneşă lângă tine şi doar mă bucur de linişte... Undeva, aproape, se aud valurile mării... Mă bucur de acum. De clipa pe care o avem. Este prezent. Este doar o scurtă pauză de la ritmul zilnic. Un respiro. O gură de dragoste într-un munte de indiferenţă zilnică. Mi-a fost dor, dar nu-i nimic... Aştept până când vei rămâne...