Gânduri de acum...

    Mi-e dor de o conversaţie care să îmi lase sufletul plin... Mi-e dor de o conversaţie care să nu fie despre banalul zilnic. Să îmi intre în suflet prin cuvintele tale simple, dar atât de potrivite şi atât de pline de înţeles. Să descoperim alte lucruri în noi, să ne cunoaştem ungherele ascunse ale sufletului crăpat puţin la colţuri... şi lipit de o altă dragoste. Semnul e tot acolo, dar parcă l-am uitat de când eşti tu...

Nothing new.

Ne-am pierdut şi nu ştim cum să ne regăsim. Ne aruncăm în vâltoarea schimbărilor pe care nu le înţelegem şi ne acoperim ignoranţa cu zâmbete false.

Where is the time?

   Ne grăbim în fiecare zi, indiferent de ceea ce facem. Ne grăbim să începem relaţii, ne grăbim să spunem cuvinte goale, ne grăbim să aruncăm cu noroi în oameni, ne grăbim să încheiem relaţii, ne grăbim să ajungem pe alte culmi, cu alţi oameni... Ne grăbim să ne trezim dimineaţa, fără să ne mai acordăm câteva minute pentru a savura primele clipe când ne zâmbim printre gene somnoroase... Ne grăbim să ajungem la birou, în unele cazuri numai pentru a ne grăbi să terminăm activităţile din ziua respectivă... Ne grăbim să ajungem seara acasă cu gândul că vom avea timp pentru noi, pentru tine, pentru romantism, pentru lucrurile nespuse de-a lungul zilei, pentru gesturi infime care schimba o relaţie... Ne grăbim spre lucruri pe care nu le ştim. Ne grăbim fără să mai apreciem nimic. Şi timpul trece şi nu îi pasă. Ne grăbim noi şi nu ne mai pasă. Tic tac, tic tac...

Here I stand alone with this weight upon my heart...

     Nicio decizie nu e uşor de luat. Întotdeauna sunt riscuri, indiferent de drumul pe care îl alegi. Dar merită oare să ne gândim mereu "cum ar fi fost dacă..."? 

    Deşi întotdeauna mi-a fost teamă de schimbare şi am preferat să nu ies din aria mea de confort, din lucrurile pe care le pot controla... am ajuns la concluzia că nu pot trăi o viaţă cu teama de schimbare. Nu vreau să îmi creez propria cuşcă din care să nu pot ieşi. Nu vreau ziduri ridicate din temeri stupide. 

    Vreau momente în care să simt că trăiesc cu adevărat, vreau să îmi pierd controlul şi să trăiesc ceea ce simt. Vreau să simt ceea ce trăiesc, vreau să nu ştiu ce mă aşteaptă dincolo de momentul prezent, vreau oameni imprevizibili, vreau spontaneitate, vreau să spun lucruri pe care nu le-am spus până acum şi vreau experienţe noi... Vreau să respirăm împreună, să descoperim lumea noastră împreună, departe de tot ce e cunoscut nouă acum, de tot ce facem în fiecare zi... Există o aşa schimbare? Ne schimbăm împreună? Vrei?

Your Illusions.

Mai multe aici.